Cercetările efectuate pe coasta Mării
Negre şi a lacurilor care o însoţesc au
identificat aşezarea greco-romana de la
Agigea, cu o populaţie impresionant de
densă, atestată prin marea cantitate de
ceramică, ţiglă, pietre de construcţie,
fragmente de unelte din fier descoperite
pe aceste meleaguri.
Asezarea localităţii Agigea
este foarte probabil databilă între
secolul al II-lea î.H. şi secolul al
III-lea d.H.
În veacurile care au urmat
informaţiile despre Agigea dispar cu
desăvârşire din documente, fiind
probabil distruse.
Documentele de dată recentă,
datează începutul comunei în anul 1870,
deşi este mai mult că sigur că există
înaintea acestei date.
În a doua jumatate a
secolului al XIX-lea se semnalează în
Agigea o creştere numerică a populaţiei,
îndeosebi păstori, veniţi din jurul
Sibiului, din părţile Brăilei,
Ialomiţei, iar mai târziu din Oltenia şi
Moldova care trăiesc alături de tătarii
colonizaţi de Poartă în Dobrogea.
-
1887
– ia fiinta prima şcoală turcă cu o
singură clasă la Geamie, cu
învăţământ religios musulman.
-
1902
– tot lângă Geamie se infiinţează o
clasă de băieţi, cu predare în limba
romană pentru populaţia românească.
-
1925
– începe construcţia actualului
local al şcolii prin contribuţia
sătenilor.
-
1927
– se inaugurează noua şcoala primară
elementară în limba română.
-
1962
– se măreşte actualul local de
şcoală, iar şcoala tătară se
contopeşte cu cea românească
cuprinzand elevi ai claselor V – VI.
-
1964
– ciclul gimnazial se extinde şi cu
clasele a VII-a si a VIII-a.
-
1996
– şcoala se botează cu numele
profesorului universitar Ion Borcea,
fondatorul Staţiunii Zoologice
Marine de la Agigea
